Am fost la prima ediţie a festivalului "Neghiniţă" de la Bacău. Ne-a convins această deplasare definitiv şi irevocabil să nu mai participăm la concursuri. Iată de ce: am străbătut junătate de ţară şi pe organizatori nu i-a interesat asta. Un ceai pentru copii, o vorbă bună...Nimic! Erau interesante taxele de participare şi desfăşurarea programului. Buuun! Concurs cu note la vedere. dar ce te faci când dupa o evoluţie sunt anunţate patru note, după alta - două, după alta - trei, în funcţie de câţi membri de juriu binevoiau să se afle pe acolo. Apoi...competenţa juraţilor a lăsat mult de dorit. În afară de Paula Seling, diverşi profesori şi actori care mai de care mai...interesant, dar destul de puţin interesat de concurs (catering-ul să trăiască!). Desfăşurarea simultană a concursurilor le-a creat copiilor o stare de agitaţie şi de nervozitate, fiecare grăbindu-se să caute următoare sală pentru evoluţie. Lipsa spectatorilor a fost încă un minus, concurenţii văzându-se practic între ei. Ceea ce nu a fost rău până la urmă, pentru că am văzut copii uimitori, cu talente remarcabile. Trebuie spus faptul că aceste rânduri nu sunt scrise cu nici un fel de patimă. Noi nu căutăm premiile cu orice preţ. Copiii şi adolescenţii noştri au văzut acest festival ca pe o exeprienţă. Ei sunt învăţaţi cu faptul că nu întotdeauna se premiază calitatea. Dar nici nu poţi să dai nişte bani (şi nu puţini!) şi să nu ţi se ofere în schimb chiar nimic. Suntem siguri că au costat sălile, membrii juriilor şi cele puţine publicaţii, dar acestea se fac din banii proprii ai organizatorilor. Dacă ceri o taxă de concurs e bine ca ea să se regăsescă în ceva. Măcar o insignă, un ecuson, o diplomă de participare. Şi să fim bine înţeleşi: nu vorbim despre noi! E posibil să nu fi avut cele mai bune prestaţii din existenţa grupului. E posibil să nu fi fost de premii, nu contestăm nici o hotărâre a juriilor. Dar ce te faci cu cei care au investit enorm în apariţia în festival? Cu cei care au venit cu decoruri minunate, fastuoase pentru un dans de câteva minute şi s-au trezit cu note mai mici decât un anost dans ţigănesc tocmai bun de o serbărică şcolară. Sau ce te faci cu cei care mizeză în continuare pe apariţii pline de şarm ale copiilor de 9- 13 ani şi sunt încurajate (de fapt) nişte domnişoare ce par de 20-25 de ani, cu ţinute provocatoare şi cu repertorii încărcate de iubire şi de sunete "lucrate" complicat şi prea matur? Aici e vorba de moralitate, de faptul că oameni care lucreză cu copii nu ştiu nişte lucruri esenţiale despre asta. Să nu ştii că nu poţi lăsa grupuri întregi de copii veniţi de la mari distanţe fără un loc în care să îşi aştearnă să mănânce dacă tu nu ai avut minima decenţă să oferi un sendviş cât de mic şi o sticluţă cu apă minerală ( când asta se face şi la serbările populare organizate în comune!), sau că nu poţi lăsa aceste grupuri fără un însoţitor care să le arate măcar unde este sala de spectacol sau o alimentara de unde să facă ceva cumpărături. Nu aşa se organizează un festival! Spunem asta cu toată responsabilitatea celor care fac acest lucru şi nu îşi lasă oaspeţii de izbelişte!
Asta este! Ne bucurăm că măcar acum am luat această necesară hotărâre: Nu vom mai participa niciodată la un festival-concurs! Îi lăsăm pe alţii să îşi ofere banii pe tavă unora şi altora. Îi lăsăm pe alţii să îşi bată capul cu juriile şi cu...culisele. Noi rămânem modeşti în banca noastră, cu spectacole, cu mii de oameni care ne văd şi ne apreciază, cu emisiunile noastre de televiziune, cu turneele în ţară şi peste hotare. Mulţumim, Bacău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu